Re.

... De ceva timp mă cam mănâncă palmele și-mi cam zboară gândul aici, la blogulețul ăsta micuț și bine-bine ascuns. L-am redeschis, l-am șters de praf, mă reapuc de treabă.

Mă găsesc în ultima vreme, tot mai des, în stări ce nu-mi sunt caracteristice. Trebuie sa fac ceva, sa schimb ceva. M-am decis. Încep un tratament.

Unul dintre lucrurile pe care le urăsc cel mai mult pe lumea asta e sa iau pastile, ce-i prost e ca modul în care sunt acum implică ceva pastiluțe. E vorba de pastilele de bucurie pe care vreau sa le iau zilnic, de azi înainte. Doze mici de întâmplări, trăite sau văzute de mine, în decursul fiecărei zile.

Pastiluța ce-am luat-o azi implică o povestioară - Povestea celor 9 trandafiri primiți (și nu de la Făt-Frumos):

A fost odată ca niciodată o prințesă. Una din asta modernă, ce merge zilnic la muncă și își ia la revedere de la Făt-Frumos (pentru scurt timp) pe scările metroului, la Unirii.
Era o zi de joi obositoare, la finele unei săptămâni ce aproape că i-a pus capac. Din fericire, ziua ei dubioasă de era pe final. Stătea singură și-și dansa Dansul Ploii pe refugiul tramvaiului, în așteptarea lui. Pe lângă ea trece un tip ce pare să aibă un buchet imens de trandafiri. Se uită admirativ la flori și zâmbește la gândul că băiatul ăla merge la o fată cu brațele doldora de flori... (De florile ei preferate!)
Urmărindu-l cu privirea, observă cum începe să se plimbe de la mașină la mașină, scoțând în față, parcă, cel mai frumos buchet. Primele 2 mașini erau cu ghinion, ajunge la a-3-a. Deja devenise curioasă.
Schimb de replici între el și cei 2 tipi din mașină. Deși îi urla muzica în căști, își dă seama că e vizată în discuție, schimbă privirea repejor. Vine și tramvaiul, se vedea în depărtare. Verde la semafor și pleacă mașinile. Revine lângă ea primul tip, cel cu brațele pline de flori și o invită să îl aleagă pe care îl vrea, dacă îl vrea, lui îi fusese plătit. Alege, mulțumește și urcă repejor, ultima, în tramvai.

*Am adormit scriind. I guess old habits do die hard.

Love, love, love,

T♥ny.

Plec.

Plec. Departe.
Pe Marte? Nu, nu chiar acolo.
Totusi, plec.
Intr-un loc unde nimeni nu se preface ca nu te cunoaste, evitand contactul vizual, intr-un mod penibil de evident.
Acolo unde nimeni nu-ti zambeste-n fata, asteptand sa te intorci cu spatele, ca sa te muste de cur.
In locul ala minunat, unde vremea e perfecta.
Unde toata lumea-i fericita.
Unde nu conteaza ca nu ai bani nici sa treci strada.
Unde razi din toata inima.
Unde plangi cu aceeasi sinceritate, fara niciun regret.
Unde nu-i loc de pareri de rau.
Unde profiti la maxim de tot ce ti se intampla.
Unde? Undeva.

Plec. Am plecat!

Love,love,love,

T♥ny.

Rețeta fericirii

Nu știu dacă spun un mare adevăr, dar la mine funcționează!
Sunt întrebată foarte des cum reușesc să fiu mereu binedispusă, așa că am zis să dau mai departe rețeta.
Ingrediente nu sunt multe, dar au nevoie de cantități mari. Cât mai mari!
Pentru ca totul să iasă bine, e important modul în care privești lucrurile. Deci, optimism! Muuuult, mult, mult! Bun. Acum în schemă intră și niște entuziasm. Mult și din ăsta! După ce le amesteci bine-bine, un gram de afecțiune. Bine, nu chiar un gram. Nu ne zgârcim cu afecțiunea. Mai punem puțină. Ca să meargă totul bine, ne trebuie puțină culoare. Culori cât mai vesele și puternice. Care să ne bucure. La exterior și nu numai. Opțional (obligatoriu, în cazul meu) muzică. Tare. La propriu și la figurat.
Se prepară la foc foarte mic, în timp ce te bucuri de tot ce te înconjoară, de la peisajul superb pe care ti-l ofera o zi însorită de primăvară, pâna la copilașul frumos, cu părul creț, pe care îl admiri în autobuz.

Poftă mare!

Love,love,love,

T♥ny.

Here goes nothing...

Si uite-asa ,ma gandeam zilele trecute: "Acum ceva timp obisnuiam sa scriu pe blog. Si-mi placea. Si faceam asta constant, ma descarcam. De ce am incetat?"

Asa ca mi s-a facut dor. Asa ca planuiesc sa ma reapuc de treaba. Serios.

Asta-i pentru ca, probabil, minunata asta toamna s-a hotarat sa devina asaaaaa de placuta,incat ... Simt nevoia sa ma descarc :)). Pentru ca ma enerveaza, ma deprima, imi da toate starile astea care nu-mi sunt deloc caracteristice. Si incerc sa vad partea buna,zau. Dar nu-i nimic bun in faptul ca trebuie sa pui tot ce ai mai gros pe tine, in cat mai multe straturi. Asta ca sa iesi, sa-ti dai seama ca tot frig iti e, apoi sa ridici capul si sa vezi un cer cenusiu, sa iti cobori privirea si totul "mort" in jurul tau. Pai nu ma mai joc, ce stimulent e asta?

Dumnezeule, unde e zapada aiaaaa?!?

Dar gata. Nu ma mai plang, weekendul a inceput (hihi), asa ca : muzica la maxim, jaluzele trase, uitam ca-i toamna.

A,da.

Si pastram ceva din entuziasmul asta pentru postarile viitoare.

P.S.: Postarea asta e pentru cel\cea\cei\cele caruia\careia\carora le-au lipsit vorbele mele fara noima, aiureala mea zilnica\saptamanala. Inca primesc laude si vorbe frumoase in legatura cu bloguletul asta scump, si nu mi se pare ca le mai merit. Nu le merit, pentru ca, pentru a nu stiu cata oara, nu am reusit sa fiu cosntanta in ceea ce fac. Dar multumesc, sincer.

So, here goes nothing...

Love,love,love,

T♥ny.

Stuff.

A venit timpul sa scriu si despre propria persoana, ma gandesc ca e un lucru fun to do.

Tinand cont ca invatam sa ne cunoastem zi de zi, pas cu pas, eu inca mai am multe de aflat, la capitolul "eu". Fiecare zi e o noua lectie. Fiecare situatie cu care ne confruntam e menita sa ne ajute sa ne descoperim pe noi insine. Cum fiecare sut in fund (hihi) e un pas inainte, asa si fiecare experienta placuta e o "caramida" in "zidul" pe care personalitatea noastra il formeaza.

In ultimul an am invatat sa ma cunosc, am aflat multe lucruri despre mine, mi-am schimbat parerea in legatura cu multe aspecte, in ceea ce ma priveste.

Singurul lucru care trebuie invatat este ca .. Esti unic, esti stapanul propriei persoane si nimeni nu trebuie sa schimbe asta. Nu te lasa influentat de ce auzi in jurul tau. Toti cei care te critica, demonstreaza ce fel de oameni sunt ei, nu tu. Atata timp cat ai ceva rau de spus despre cel de langa tine, mai mult ca sigur nu gasesti ceva bun de spus despre tine.

Oamenii vad la\in tine ceea ce-i lasi tu sa vada. Oricat esti de slab, nu lasa asta sa se vada. Increderea in sine este cea mai buna arma. Din pacate, nu toti sunt in stare sa-si stapaneasca increderea asta .. Si e un pas asa de mic de la incredere in sine la ingamfare and all that ugly stuff.

Tine capul sus cand mergi pe strada, spatele drept si calca apasat! Nici n-ai idee ce impact are asta asupra celor din jur. :)

Din pacate, toti tindem catre echilibru, din toate punctele de vedere,insa nu stim in ce consta echilibrul ala. Niciodata nu ne vom considera destul de buni, de arataosi (hihi), nu vom avea destui prieteni buni, nu vom dormi destul , etc etc.
Ma iau pe mine, ca exemplu. Vreau sa ma ingras, insa nu stiu care e limita la care vreau sa ajung,limita la care pot considera ca sunt indeajuns de slaba, totusi , indeajuns de grasa.

All in all, iar m-am lungit cu vorbaria.

Asa, pe final, am sa insirui some fun (awkward) facts despre mine.

1. Piesele triste ma inveselesc.
2. Am FOARTE multa energie :)), indiferent daca am dormit 2 sau 12 ore.
3. Rad. Mult. Pana ma dor muschii abdominal (hihi=)) ). Din orice prostie. - Daca se intampla sa te impiedici in fata mea, fii sigur ca pufnesc in ras. Rad inclusiv de mine, nu-i bai :).
4. Fac complimente extrem de des. Cu foarte mare placere, chiar.
5. Imi place branza. Si mararul. Imi place mirosul de pepene galben, insa ii urasc gustul.
6. Imi place sa invat lucruri noi, singura.

Gata, inchei. Te-am plictisit destul. Postul asta e unul fara noima, dar deh.. Mi-e perfect caracteristic.

Love.Love.Love,
T♥ny.

Pentru ca sunt o persoana a extremelor, azi a fost o zi foarte buna. A inceput mult mai tarziu decat imi propusesem aseara, la culcare (hihi:D); azi am fost foarte calma si foarte bine dispusa.

Pentru ca ma bucur din ce in ce mai mult de cate ori fac pe cineva sa zambeasca, azi m-am simtit minunat pentru ca am reusit sa ma "readuc" la viata.

Totul tine de noi, de modul cum gandim si cum ne propunem sa actionam.

M-am culcat aseara cu un singur gand in minte: "Maine voi avea o zi minunata."

-

Evident, sunt o lenesa. Postul asta e inceput ieri. Dar nu conteaza. Si azi a fost o zi buna.

Revenind... Incepusem sa povestesc cum toata bucuria asta pe care o eman ... Pleaca din subconstient. Din punctul meu de vedere, totul e autosugestie. Sunt tot timpul fericita pentru ca asa imi propun sa fiu. Atitudinea pozitiva atrage , dupa sine, numai lucruri bune. Si e testat :).

Ma ghidez dupa un principiu : "Fii schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume" .. Mi-ar placea ca lumea sa fie una plina de fericire, iubire , pace, floricele si inimioare. Nu, glumesc. Desi... 8->:)).

Mai in gluma, mai in serios.. Mereu ma lovesc de lumea asta rece si rea. Si problema e ca .. Mi se pare ca totul merge din rau, in mai rau. Crestem, ne schimbam modul in care percepem lucrurile, devenim din ce in ce mai individualisti si de multe ori uitam de cei din jur. Da,da .. Stiu ca de multe ori pici prost cand esti prea bun, dar ce pot face? Daca toti ne-am comporta asa, unde am ajunge?

Gata, inchei aici. M-am lasat dusa de val si nu vreau sa irosesc tot "elanul asta creator" , mai pastrez si pentru datile viitoare.

Love.Love.Love,
T♥ny.

17.04.10.

Azi a fost o zi proasta. Prilej sa scriu, right?

Partea proasta e ca eu am facut-o sa fie asa.

Da, eu, acea Tony mereu-plina-de-buna-dispozitie, mereu-acolo-cand-ai-nevoie-de-o-vorba-buna, optimista-indiferent-de-situatie ... Eu nu am fost in stare sa "fiu acolo" pentru mine.

M-am ambitionat sa nu fac nimic, sa intru intr-o profunda stare de sila, plictis, nepasare .. Si asa s-o duc toata ziua.

Aproape totul m-a deranjat azi. Telefonul a fost aruncat, nu mai suportam sa-l aud sunand.
Urasc ipocrizia. Urasc faptul ca, atunci cand e o "sarbatoare", trebuie sa iei tot neamu' la rand, la telefon. Persoane care n-au nicio treaba cu tine un an intreg .. Se gasesc sa-ti ureze de bine o data pe an, urari spuse ca o poezie bine invatata, fara pic de implicare. Si ma enerveaza.

N-am dus lipsa nici de dezamagiri pe ziua de azi, ca deh, asta-i cireasa de pe tort.

Nu e bine sa iei decizii la nervi,nu?! Ei bine, nu stiu cum se face.. Dar mereu reusesc sa fiu "pe dos". Am luat niste hotarari azi, urmeaza cateva schimbari.


Toate ca toate, dar duminica asta a fost una mohorata.
(Stii,scumpo,si la mine a "plouat" azi. Gand la gand!)

Dar nu conteaza, maine e o noua zi, maine o sa am iar capul sus si mintea limpede.

Cat te poate tine o pasa proasta?

Love.Love.Love,
T♥ny.