Plec.

Plec. Departe.
Pe Marte? Nu, nu chiar acolo.
Totusi, plec.
Intr-un loc unde nimeni nu se preface ca nu te cunoaste, evitand contactul vizual, intr-un mod penibil de evident.
Acolo unde nimeni nu-ti zambeste-n fata, asteptand sa te intorci cu spatele, ca sa te muste de cur.
In locul ala minunat, unde vremea e perfecta.
Unde toata lumea-i fericita.
Unde nu conteaza ca nu ai bani nici sa treci strada.
Unde razi din toata inima.
Unde plangi cu aceeasi sinceritate, fara niciun regret.
Unde nu-i loc de pareri de rau.
Unde profiti la maxim de tot ce ti se intampla.
Unde? Undeva.

Plec. Am plecat!

Love,love,love,

T♥ny.

Rețeta fericirii

Nu știu dacă spun un mare adevăr, dar la mine funcționează!
Sunt întrebată foarte des cum reușesc să fiu mereu binedispusă, așa că am zis să dau mai departe rețeta.
Ingrediente nu sunt multe, dar au nevoie de cantități mari. Cât mai mari!
Pentru ca totul să iasă bine, e important modul în care privești lucrurile. Deci, optimism! Muuuult, mult, mult! Bun. Acum în schemă intră și niște entuziasm. Mult și din ăsta! După ce le amesteci bine-bine, un gram de afecțiune. Bine, nu chiar un gram. Nu ne zgârcim cu afecțiunea. Mai punem puțină. Ca să meargă totul bine, ne trebuie puțină culoare. Culori cât mai vesele și puternice. Care să ne bucure. La exterior și nu numai. Opțional (obligatoriu, în cazul meu) muzică. Tare. La propriu și la figurat.
Se prepară la foc foarte mic, în timp ce te bucuri de tot ce te înconjoară, de la peisajul superb pe care ti-l ofera o zi însorită de primăvară, pâna la copilașul frumos, cu părul creț, pe care îl admiri în autobuz.

Poftă mare!

Love,love,love,

T♥ny.