Va fi un post de recunostinta.
Tocmai am terminat de citit cartea, si, cu ochii in lacrimi o recomand.
Recunosc, lucrul care m-a motivat sa ma apuc s-o citesc a fost 10ele promis de profu' de filozofie... Insa acum ii sunt recunoscatoare ca ne-a recomandat-o.
E povestea unui copil de 10 ani, Oscar, aflat in spital, bolnav de cancer, a carui operatie nu reuseste. Desi are o varsta frageda, el intelege ca mai are foarte putin de trait si accepta asta cu mai multa maturitate decat toti adultii care-l inconjoara.
Tanti Roz este una din asistente... Care reuseste sa-i castige increderea, respectul, dragostea prin intelepciune de care da dovada.
Ca timpul sa nu mai treaca atat de repede pentru Oscar, Tanti Roz ii propune un joc : ca, in cele 12 zile pe care le mai avea de trait, sa-si imagineze ca cele 24 de ore echivaleaza cu 10 ani.
Cartea este prezentata ca scrisori ale lui Oscar adresate lui Dumnezeu.
Ma opresc aici cu povestitul , chiar merita citita.
Mai jos las linkul cartii si linkul blogului profului de filo.
Cartea -> http://www.scribd.com/doc/4596756/EricEmmanuel-Schmitt-Oscar-i-Tanti-Roz
Blogul -> http://despreteatru.wordpress.com
Ps: Multumesc pentru recomandare , domn profesor! :)
sâmbătă, martie 20, 2010
Oscar si Tanti Roz.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
buna asta dom` profesor.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ti-a placut! Sa mergi si la piesa de teatru! Toate cele bune!
RăspundețiȘtergereSi eu ma bucur ca ne-ati zis de ea.
RăspundețiȘtergereDa, mi-a placut mult si .. Chiar m-ar tenta piesa de teatru. Dar cum nu plang in public , o sa fie mai greu.:))
O zi buna! :)
:)) se pare ca pe toti ne-a impresionat ...si cand ma gandesc ca luasem " la misto" ideea de a citii cartea...orikm ar trebui raspandita ideea din carte poate asa mai sensibilizezi lumea, desi ma indoiesc, dar speranta moare ultima. desi mi-a placut cartea ma enerveaza faptul ca oamenii nu sunt asa de speciali ca oscar decat in situatii de genu'. nu ai sa vezi un bogatan cu lumea la picioare sa gandeasca asa de inocent si sa transmita atata emotie. poate raspunzi u ton' la aceasta dilema:))(rad ca sa nu fiu prea serioasa)
RăspundețiȘtergereN-am ce raspunde, Dee.
RăspundețiȘtergereAsa e lumea. Asa stau lucrurile. Dumnezeu, cand a impartit calitati, a dat si el cum a crezut de cuvinta. Acum n-oi vrea sa primeasca toti de toate , nu?
Ce ar fi daca toti am fi ca Oscar? Ideal si imposibil.
da ai dreptate..atunci cand am scris commu' eram prea categorik si nu am gandit si din alta perspectiva..in fine :)
RăspundețiȘtergereVisam si noi ... Ce altceva ne ramane de facut?!
RăspundețiȘtergerePup my Dee >:D<.