Inca Iarna :).

Da.
Desi afara este o lacarie de nedescris ... Inca este iarna.
Si nu inteleg de ce toata lumea se mira. Pur si simplu ne-am dezobisnuit sa avem asa ierni.
Asta e o iarna normala... O iarna ca in copilarie. Iarna aia de care imi aduc aminte cu placere si pe care o regretam in fiecare an cand vedeam ca ningea 2 zile ... Si asta era toata zapada de care urma sa am parte in anul respectiv. Speram ca nu o s fie asa mereu.
Cineva , acolo sus , ma iubeste :).



Acum ies din bloc si ma lupt cu zapada sa ajung in statie la masina , atunci ieseam din bloc si ma aruncam in cel mai mare maldar de zapada.

Si incep iar seria de ce-urilor .

De ce nu mai e valabil?
De ce acum ne ferim de ea?
De ce uitam sa ne bucuram de minunile naturii?
De ce acum injuri ca nu ai loc sa iesi cu masina si trebuie sa dai la zapada?
De ce atunci te bucurai chiar si tu , ala care acum spui cu cea mai mare sinceritate ca uraste zapada, de fiecare data cand un fulg iti batea in geam?
De ce nu le mai urmarim fascinati traseul?
De ce nu ni se mai pare trist cand un fulg iti atinge palma si se topeste?
De ce nu suntem reci? Vreau sa pastrez zapada.
De ce suntem asa comozi?
De ce alegem calea usoara in viata?
De ce sa depui efort in loc sa iei totul de-a gata?
De ce sa fi dragut si criticat de "smecheri" in loc sa fi un misogin apreciat de ei?
De ce sa aduci o floare cand poti sa te faci ca ploua?
De ce sa deschizi usa unei doamne cand poate s-o faca si singura?
De ce zambim si multumim , apoi intoarcem spatele si injuram?
Unde s-a dus omenia? Unde o sa ajungem daca o tinem tot asa??
Stiu ca am deviat de la subiect , dar sunt intrebari ce ma obsedeaza , ce imi "mananca" toata bucuria interioara.
De ce ? ...

Si vorba tipului de la radio : In trecut ne bucuram de denumirea Bucurestiului - Micul Paris. Acum am ajuns sa ne "bucuram" de Marea Venetie! :))