Superb.

Asa pot descrie starea mea de spirit in momentul asta. Ma simt superb.
E bucuria aia interioara care ... A venit brusc , from nowhere . S-a intensificat repede si nu mai vrea sa plece .
Las-o sa ramana! ...

Acum cateva minute am primit un telefon ... De la o persoana foarte draga , o fosta colega de generala, cu care nu am mai vorbit de ceva timp. De ceva mult timp ...
Nu ma asteptam , nici nu imi trecea prin cap ca se va mai intampla vreodata sa dam una de cealalta.
Din pacate ... Foarte multe s-au schimbat. In principiu ea! Are cu totul alte prioritati in viata. Fetita ei are deja un an jumate... DA!!! ...


Ca tot se referea postul anterior la bebei , i-am auzit fetita razand - mi-a adus un zambet imens pe fata si in suflet- , am auzit-o cum se chinuie sa vorbeasca ,si mi-am dat seama ce mama grijulie poate sa fie , desi e mica , prea mica pentru a avea grija de un copil. De propriul copil. Prea mica pentru a intemeia o familie. Prea mica pentru a nu-si fi terminat studiile ... Prea ...:(

Imbulzeala asta de sentimente ma cuprinde din ce in ce mai mult.
E fericire , melancolie , multumire , teama , incertitudine , dor ! ... Multe altele ... Si toate la un loc.
Nu incetez sa zambesc.
Ne-am adus aminte cu placere de clipele frumoase de care am avut parte atunci ... Si , damn , ce dor imi e...

Pe atunci nu ne dadeam seama cate amintiri adunam , dar acum ...
Asta ne fac copilaria frumoasa!

Uite ce poate face o poza si un carnetel ... ! Asta ne-a facut sa reluam legatura. Asta a determinat-o pe ea sa ma sune. Dorul de clipele alea frumoase... Si din cate spune ea , dorul de mine.
Un numar de telefon scris in graba pe o foaie de hartie , aruncat neglijent intr-un carnet , parasit pe un raft burdusit cu amintiri.
Poza aia .. Despre care , sincer , nici nu imi amintesc. Degeaba mi-a descris-o , oricat ar fi de trist , amintirile se duc. Din pacate nu putem tine cu noi toate amintirile ... Si din moment ce eu consideram asta subiect incheiat , ii pusesem punct , in speranta ca va trece mai usor ... S-a dus. Aproape totul s-a sters. Vag imi aduc aminte , cert e ca stiu ce prietenie frumoasa aveam.

Imi e dor de ea.

M-a intristat:(.



Am deschis caietul meu cu "amintiri" din generala ... Cu poze cu colegi si cuvintele lor adresate mie. Off , nu trebuia sa fac asta... Il rasfoiesc. Ma incearca un oarecare sentiment. Il inchid. Sta mai bine asa. Foarte putin din ce e scris acolo mai e valabil. Toti ne-am schimbat , am luat-o pe drumuri total opuse , nu mai avem interese comune , avem alte prioritati , cand ne vedem , subiectele pe care le discutam sunt putine ... Si in general totul se rezuma la bac.

Si in timp ce scriu randurile astea ... Euforia se duce .
Revin la realitate. La vechile mele trairi , sentimente.
Lumina ma sacaie , e mult prea puternica.
Muzica mereu prea incet si... Off ... Tema la mate!!! :))

Am fost foarte evaziva in postul asta ... Am folosit punctele de suspensie mult mai des ca de obicei ... Poate sa subliniez cat de profund ar trebui sa fie :).

Acum inchei : Nu cred ca mai vreau un bebe ... !